ETNOGRAFIE
Etnografie
Gospodaria taraneasca
Ocupatii si mestesuguri
Instalatii traditionale
Costumul popular
Obiceiuri traditionale
Gastronomia
 
 
 
NATURA
Prezentare
Relieful - muntii
Clima
Hidrografia
Vegetatia - flora
Fauna
Rezervatii naturale
 
 
 
SPIRITUALITATE
Spiritualitate
Mănăstirea Berivoi
Mănăst. Breaza si Bucium
Mănăstirea Cârţişoara
Mănăstirea Dejani
Mănăstirea Faget si Boholt
Mănăst. Sâmbăta de Sus
Biserici fortificate
 
 
 
TURISMUL
Prezentare generala
Agroturism si turism rural
Turism ecumenic
Turism ecvestru
Atractii turistice
 
 
 
HARTA FAGARASULUI

 

 
 
 
ADRESE WEB UTILE
Presedintele României
Senatul României
Camera deputatilor
Guvernul României
Ministere
Institutii publice
Ministerul Internelor si Reformei Administrative

Mănăst. Breaza si Bucium

       "...satul este icoana vesniciei, a paradisului în care Dumnezeu a asezat pe primii oameni cu porunca: 'Cresteti si va înmultiti si stapâniti pamântul ' ".
I.P.S. Serafim Joanta - Arhiepiscop de Berlin

 

Mănăstirea Breaza


     La poalele muntelui, mai sus de satul Breaza, în mijlocul molizilor bătrâni cât veacul, oamenii vin sa se roage într-o mica mănăstire. Este visul de o viata a părintelui Naftanaila, jurământul făcut cu ani în urma: sa ridice mănăstire aici, cu obşte aşezata si chilii.
    

     Mănăstirea e noua si veche în acelaşi timp. Bârnele proaspăt rindeluite ale bisericii se încalecă parte peste parte pe temelia vechii mănăstiri, prădate si pustiite de soldaţii Măriei Tereza, în 1761. Din ceea ce a fost nu a mai rămas decât locul bănuit al altarului si doua icoane. Se spune ca pe la 1700 Tara Făgăraşului era regiunea monahilor postitori si harnici în rugăciune. Din toate aşezările monahale ce împânzeau cărările muntelui nu a mai rămas în picioare nici una. Tunurile generalului Buccow i-au împrăştiat pe călugări în nevointa pădurii, în crăpaturile pământului. Prigoniţi, oamenii locului nu s-au lăsat. Punând mâna de la mâna, sătenii din Breaza au ridicat în 1800 o bisericuţa noua în sat; neavând clopotniţa, au aşezat singurul clopot rămas de la mănăstire într-un brad falnic.
 

     Mai sunt multe de făcut la mănăstirea Breaza: chilii, muzeu, atelier de icoane, odăi de primire a pelerinilor. Oamenii vin aici doar pentru a se închina si ruga. Deşi nu se mai oficiază slujbe (părintele Naftanaila est înaintat în vârsta si bolnav), oamenii se simt aici mai aproape de divinitate.

 

 

 

 

 


Mănăstirea Bucium


     Situata la aproximativ 17 km de Fagaras, mănăstirea a fost reconstruita în 1990 de către credincioşii din satele Bucium, Sercaita si altele din împrejurimi. Ridicata pe ruinele unei vechi mănăstiri citata documentar în 1737 si arsa în 1761 de oamenii generalului Buccow, actuala mănăstire a fost sfinţita cu hramul „Schimbarea la Fata" .
 

     Se pare ca a mai existat o tentativa de reconstruire a mănăstirii, din iniţiativa reginei Măria a României, dar după moartea acesteia proiectul nu a mai fost continuat. Materialele adunate atunci au fost folosite în alte scopuri, dar sătenii nu au renunţat sa-si vadă mănăstirea la locul ei. Toate cererile lor s-au lovit însă de refuzul autorităţilor comuniste; abia după 1989 locuitorii din zona au reuşit sa obtina toate aprobările necesare reconstruirii mănăstirii. Construcţia acesteia este inspirata de stilul mănăstirii Neamţ, iar interiorul este decorat cu pictura în fresca.

 

 

 

 

 

Copyright © 2006 - 2008. Primaria Municipiului Fagaras. Toate drepturile rezervate.
Concept si grafica : Marius Moruz | Programare Web realizata de: hDesign.ro