ETNOGRAFIE
Etnografie
Gospodaria taraneasca
Ocupatii si mestesuguri
Instalatii traditionale
Costumul popular
Obiceiuri traditionale
Gastronomia
 
 
 
NATURA
Prezentare
Relieful - muntii
Clima
Hidrografia
Vegetatia - flora
Fauna
Rezervatii naturale
 
 
 
SPIRITUALITATE
Spiritualitate
Mănăstirea Berivoi
Mănăst. Breaza si Bucium
Mănăstirea Cārţişoara
Mănăstirea Dejani
Mănăstirea Faget si Boholt
Mănăst. Sāmbăta de Sus
Biserici fortificate
 
 
 
TURISMUL
Prezentare generala
Agroturism si turism rural
Turism ecumenic
Turism ecvestru
Atractii turistice
 
 
 
HARTA FAGARASULUI

 

 
 
 
ADRESE WEB UTILE
Presedintele Romāniei
Senatul Romāniei
Camera deputatilor
Guvernul Romāniei
Ministere
Institutii publice
Ministerul Internelor si Reformei Administrative

Mănăstirea Cārţişoara

       "...satul este icoana vesniciei, a paradisului īn care Dumnezeu a asezat pe primii oameni cu porunca: 'Cresteti si va īnmultiti si stapāniti pamāntul ' ".
I.P.S. Serafim Joanta - Arhiepiscop de Berlin

 

     Sfānta Mănăstire Cārţişoara, cu hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" este atestată īncă din jurul anilor 1400, cu prilejul unor danii făcute de domnitorul Ţării Romāneşti, Mircea cel Bătrīn (1386-1418). Acesta a fost unul din marii domnitori din istoria Romāniei, apărător al hotarelor ţării īn faţa invaziei otomane de la sud de Dunăre, dar şi apărător al credinţei ortodoxe, contra pretenţiilor Romei şi ale papalităţii de a controla şi de a-şi supune confesional cīt mai īntinse teritorii. Se cunoaşte că acest voievod mai avea şi titulatura de "Principe al Ţării Făgăraşului şi, prin urmare, păstra o vie legătură sentimentală cu mīnăstirile de pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş, deoarece se putea implica īn contracararea prozelitismului catolic exercitat cu forţă şi subtilitate de misionari apuseni. [Se ştie că odată cu declinul Imperiului Bizantin, -declin la care au contribuit incursiunile şi jafurile apusenilor exercitate asupra Bizanţului- (ex: Cruciada a IV-a), şi care se sfīrşeşte tragic prin căderea Constantinopolului sub turci, la 1453, catolicismul īncepe să emită pretenţii de hegemonie, de stăpīnire confesională şi politică asupra a noi teritorii, īncercīnd să se impună şi īn Ţările Romāne, īndeosebi īn Ardeal.
     Odată cu trecerea anilor, mīnăstirea se va evidenţia īn peisajul vieţii duhovniceşti al acestei zone geografice. īn arhiva Curţii Imperiale de la Viena s-au descoperit unele documente care atestă că monahii vieţuitori ai mīnăstirilor din această zonă, precum şi de pe tot cuprinsul Ardealului, sfătuiau, īndemnau cu insistenţă populaţia să nu-şi părăsească legea strămoşească ortodoxă. Acest fapt a iritat, (sau ofensat), clasa conducătoare care a devenit treptat ostilă faţă de monahi şi mănăstiri.
     Mănăstirea este distrusă la anul 1761 de către trupe imperiale asustriece. Se cunoaşte faptul că guvernul austriac era aservit confesional Romei catolice. īn această perioadă ia naştere, prin forţă şi maşinaţiuni politice „uniatismul" sau aşa-numita Biserică greco-catolică. Dar ce este greco-catolicismul? Este o credinţă hibridă, un amestec de elemente de cult ortodox cu doctrină apuseană catolică apărută īntr-un anumit context istoric. Aceste īmprejurări istorice au fost cele de după anul 1700 cīnd romānilor ortodocşi din Ardeal, majoritari, li s-a propus, (impus), de către minoritatea austro-ungară, care domina atunci, să părăsească dreapta şi strămoşeasca credinţă ortodoxă, primită de la Hristos prin Sfinţii
     Apostoli şi Sfinţii Părinţi, (singura credinţă care mai păstrează azi puritatea adevărului revelat), şi să īmbrăţişeze una din credinţele ocupanţilor: catolicismul, calvinismul, luteranismul sau reformismul pentru a scăpa de greutăţile sociale şi economice la care erau supuşi. Sau pentru a fi recunoscuţi ca neam. Atunci unii naivi, creduli, au acceptat această propunere, au părăsit dreapta credinţă ortodoxă a părinţilor acestui neam şi au trecut la catolicism, păstrīnd īnsă forme de manifestare cultică ortodoxă. Astăzi urmaşii acelora afirmă că uniatismul ar fi fost o necesitate istorică ce a ar fi dus la conservarea neamului romānesc. Fals! Neamul romānesc a fost şi dăinuie atīta timp cīt este ortodox şi nu se vinde altor credinţe. Dovadă acestui adevăr stă şi faptul că uniaţii sunt doar o minoritate mereu nemulţumită şi că majoritatea covīrşitoare a ardelenilor şi-a păstrat credinţa strămoşească, prin puterea Duhului Sfīnt, Cel care i-a īntărit pe oameni īn suferinţă.
     Dealtfel aceasta a fost şi strategia politică a austro-ungarilor, anume distrugerea unităţii de neam şi de credinţă. Aşadar, din cauza persecuţiilor, credinţa ortodoxă majoritară nefiind recunoscută de autorităţi, mīnăstirea intră īn declin, sfīrşind prin a fi incendiată total de către generalul austriac Bukov, īn anul 1761, īntr-o īncercare disperată de a īnăbuşi propovăduirea credinţei strămoşeşti ortodoxe de către călugări.
     Sunt şi azi bătrīni care ne mărturisesc, din amintirile străbunilor lor, cum că trupele lui Bukov au incendiat bisericuţa de lemn a mīnăstirii, cu tot cu călugări īn ea. īn timp ce ei ardeau īnăuntru, de afară se striga: „Să iasă afară doar cel ce se leapădă de ortodoxie"! Dar, spre cinstea lor, afară n-a ieşit nimeni.
     Spre aducere aminte, acest Bukov a fost executantul fidel al ordinelor īmpărătesei Măria Tereza de la Viena şi el este autorul distrugerii a peste 250 de biserici şi mīnăstiri ortodoxe din Ardeal. Din vechea mīnăstire a mai rămas doar o piatră despre care se presupune că ar fi fost piciorul Sfintei Mese din altarul fostei bisericii.
     Deşi distrusă din temelie, īn amintirea localnicilor nu s-a putut stinge existenţa acelei vetre monahale care, ca orice alt sfinţit aşezămīnt, este o binecuvīntare pentru folosul celor din īmprejurimile lui. In toponimia acestor locuri chiar s-a păstrat un luminiş, la buza pădurii, cunoscut sub numele „La mănăstire", nume parcă predestinat să brăzdeze veacurile tulburi spre zorii unei renaşteri. De aceea īn anul 1991 s-a constituit un comitet de iniţiativă de reīnfiiţare a mīnăstirii.
     Cu binecuvīntarea īnalt Prea Sfinţiei Sale Dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei la acea dată, cu aprobarea Sfīntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romāne, mănăstirea s-a reactivat după 1990, ca mănăstire de maici. De menţionat că la data reactivării mănăstirii pe acest loc nu exista nimic. Doar unele săpături au dat la iveală unele resturi de vase ceramice care atestau astfel arheologic meşteşugul vechilor monahi de atunci: olăritul. Tot ceea ce se poate vedea īn prezent a fost ridicat cu mare efort şi osteneală. Oameni de suflet au făcut mici donaţii şi sponsorizări care au permis să se construiască utilităţile mīnăstirii. Cei care au donat sume mai mari de bani au fost trecuţi īn rīndul ctitorilor şi binefăcătorilor mīnăstirii şi ei vor fi pomeniţi la toate slujbele cītă vreme va dăinui sfīntul locaş.
     Cea mai amplă, mai costisitoare şi mai anevoioasă problemă a fost construcţia Sfintei Biserici. Biserica este īn stil ortodox autentic, īn plan treflat, (formă de cruce), cu elemente arhitecturale bizantine şi brīncoveneşti, cu pridvor şi fronton trilobat şi acoperiş boltit, arhitectura şi programul iconografic fiind propuse de protosinghel Dimitrie Papacioc, duhovnicul mīnăstirii, care a condus şi lucrările de execuţie. Dealtfel īntregul ansamblu monahal este opera obştei de maici īn prezent vieţuitoare aici, sub conducerea īnţeleaptă a maicii stareţe Siluana.
     Mulţi vizitatori ne īntreabă ce este acela monahismul. Monahismul este un mod de viaţă care imită pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care răspunde īndemnului sau dumnezeiesc de a-L urma. Este o retragere din lume, o părăsire a ei, īntr-un loc retras, prielnic curăţirii lăuntrice, de meditaţie, de contemplaţie şi rugăciune, de renunţare la sine şi care prin rīnduielile şi prin ritmul său favorizează şi cultivă comuniunea cu Dumnezeu, spre folosul mīntuitor al monahului dar şi al lumii īnconjurătoare.
     Mănăstirea are un atelier de icoane pe lemn prin a căror valorificare se asigură necesarul minim de trai al maicilor. Apreciate de cunoscători, icoanele pictate īn Mīnăstirea Cārţişoara au participat la unele expoziţii de prestigiu: Expoziţia Muzeului Satului, Sibiu, luna mai 1999; Smithsonian Folklife Festival, Waschinton D.C. iulie 1999; Tīrgul de Artă Populară şi Tradiţii Folclorice, Bucureşti, iulie 2000, expoziţia ecumenismului de la Sibiu, 2007 şi altele.
     Orice credincios sau vizitator care doreşte să pună o piatră la istoria acestui sfīnt lăcaş sau să ajute la mersul mīnăstirii, prin darul său, este pomenit cu dragoste la sfintele slujbe spre folos duhovnicesc şi mīntuire. Bunul Dumnezeu să binecuvinteze pe cei ce vin cu dragoste şi cu evlavie īn sfīnta mănăstire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Click AICI pentru mai multe poze

 

Copyright © 2006 - 2008. Primaria Municipiului Fagaras. Toate drepturile rezervate.
Concept si grafica : Marius Moruz | Programare Web realizata de: hDesign.ro