Instalaţii tradiţionale


Apa este elementul fara de care viata nu ar putea exista. In Tara Făgăraşului, din inima munţilor, izvorăsc ape limpezi ce formează pe parcursul lor pâraie repezi si învolburate. Fagaraseanul, omul trăit de secole la munte, a ştiut dintotdeauna sa-si facă natura un prieten adevărat astfel ca a pus la lucru apele cristaline ale muntelui.

Un proverb local spune ca, daca apa trece peste şapte pietre, atunci ea este buna de băut. Preţuita si adorata, apa este folosita nu doar pentru efectele sale benefice asupra organismului uman, ci si ca forţa motrice în gospodărie. Pe fiecare dintre cele şapte vai ale Munţilor Fagaras exista un pârâu ce a fost folosit de localnici pentru a acţiona fie joagarele necesare la prelucrarea lemnului în cherestea, fie morile de apa ce măcinau grâul, porumbul si alte cereale, fie instalaţiile de împâslire (îngrosare), scarmanare si spălare a straielor de lâna.

Joagarele acţionate de apa s-au dezvoltat mai ales în partea de vest a Tarii Făgăraşului, apariţia lor fiind favorizata de zona bogata în păduri, precum si de prezenta cursurilor repezi ale râurilor de munte, cu debit mare si o cădere înalta. Clădirea ce adăposteşte ferăstrăul si mecanismele sale prezintă doua nivele: la etaj se afla instalaţia de tăiat lemnul si mecanismul de tracţiune (respectiv suportul mobil pentru ferastraul-banda si tălpica mobila ce cară buştenii); parterul este săpat în pământ si adăposteşte mecanismul de transmisie cu cele doua componente de baza - roata de apa si roata de transmisie. Apa este condusa printr-un jgheab de lemn la roata de apa; aceasta - printr-un sistem de transmisie simplu - generează si menţine o mişcare de rotaţie continua care serveşte la tăierea verticala a cherestelei. în prezent, aceste joagare au fost înlocuite de instalaţii moderne acţionate electric.

Calatorul are si azi posibilitatea sa vadă la lucru, aici, în Tara Făgăraşului (în satele Ohaba, Bucium, Cârtisoara), mori de apa din secolul trecut, concurând cu tehnologiile moderne. Rotile acţionate de forţa apei erau confecţionate din lemn, iar mai târziu au fost înlocuite cu roti de metal. Lagărul care susţine mişcarea de rotaţie a rămas tot din cremene alb, si este cea mai sigura soluţie, rulmenţii neputând rezista aici. Faina produsa are un gust inconfundabil. Bobul de porumb este măcinat de pietre cu o viteza mica, fata de cea a morilor moderne acţionate electric, iar localnicii spun ca este cea mai buna faina din lume. Pietrele de moara sunt executate de meşteri pietrari si, datorita uzurii, ele trebuiesc periodic ferecate, operaţie de fineţe pe care doar cunoscătorii sunt chemaţi sa o facă.

Industria textila bazata pe exploatarea energiei cinetice a cursurilor de apa datează din vremuri străvechi. Dârsta sau piua rudimentara acţionată de o apa curgătoare, în care se băteau postavul si dimia (ţesătura groasa de lâna alba), este o instalaţie hidraulica populara apăruta pentru prima oara în jurul anului 1000 d. Hr. Pe teritoriul României, folosirea acestui dispozitiv apare menţionata după 1300; un document din 1441 atesta prezenta unei astfel de instalaţii în satul Voila, pe Olt, în Tara Făgăraşului. Dârstele, ca si pivele, reuşeau sa împâsleasca ţesăturile din lâna, prin frecarea si presarea lor între doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn acţionate vertical într-un mediu umed.

Daracul este un dispozitiv constituit din doua piese cilindrice prevăzute cu dinţi în forma de cuie, folosit pentru scărmănatul lânii si al altor materiale textile.

Vâltoarea reprezintă, în România, cea mai veche tehnologie hidraulica de procesare a produselor textile. Parte componenta obligatorie a procesului de împâslire a straielor, vâltoarea se constituie ca o instalaţie simpla si naturala. Ea imita vâltorile caracteristice cursurilor de apa de la munte si consta în folosirea efectului mecanic al jetului de apa - proiectat de regula la baza instalaţiei sub forma unui trunchi de con răsturnat - pentru a crea un curent circular care sa rotească straiul în vâltoare. Un complex de industrii textile având în componenta doua vâltori, un darac, dârsta si piua a fost restaurat si introdus în circuitul turistic în satul Lisa